Felicitări pentru reușită! Care este secretul din spatele succesului răsunător de a te clasa prima la un concurs de admitere atât de complex?
Muţumesc mult! Este o întrebare care mi-a fost adresată de multe ori în ultima perioadă. Nu cred că există un secret fiindcă privind retrospectiv nu cred că am făcut nimic altceva decât să mă concentrez pe pregătire. Nu vorbesc însă despre pregătirea doar pentru INM. Pregătirea la care mă refer a început încă din anul întâi şi a avut drept scop însuşirea cunoştinţelor şi dezvoltarea aptitudinilor pentru a profesa în domeniul juridic. Nu pot să indic un secret dar pot spune ce am făcut pe parcursul facultăţii: am tratat cu seriozitate fiecare materie şi am încercat să înţeleg Dreptul în ansamblu, iar nu pe discipline, să observ cum se întrepătrund toate ramurile de drept. Am dorit să nu rămân cu noţiuni neînţelese fiindcă mi-ar fi îngreunat munca. M-a ajutat mult prezenţa la cursuri şi seminarii, precum şi participarea activă la acestea. M-au ajutat participarea la concursuri de procese simulate, participarea la stagii de practică şi redactarea de articole pe teme juridice. Cea mai mare parte a timpului a fost dedicată activităţilor juridice, însă cred că m-au ajutat mult şi activităţile extracurriculare în ceea ce priveşte managementul timpului. În anul 4 am început efectiv pregătirea pentru INM.
Ne poți împărtăși impresia ta despre desfășurarea concursului?
Până la acest moment, acest concurs a fost cea mai intensă experienţă. Mi-am proiectat desfăşurarea concursului de multe ori însă nici un scenariu nu s-a adeverit. Cred că a fost bine organizat şi acest lucru a redus din incertitudine. Fiecare probă a adus cu ea noi provocări şi a necesitat schimbarea strategiei. A fost altfel decât m-am aşteptat, nu am simţit aceeaşi presiune în timpul desfăşurării probelor; emoţiile au fost mai mari în timpul pregătirii. În schimb, efortul s-a simţit intens. La prima probă după primele 50 de grile am simţit cum concentrarea scade şi a fost nevoie să fac mai multe pauze, să mă detaşez. La a doua probă timpul scurt a fost principalul inamic pentru mine. Singura probă care mi s-a părut că a trecut în zbor a fost interviul, probabil fiindcă eram concentrată pe discuţie.
Absolvirea facultății de drept deschide multe porți din punct de vedere profesional. De ce ai ales o carieră de magistrat?
Alegerea mea se bazează pe mai multe autoobservaţii pe care le-am făcut pe parcursul facultăţii. Ele m-au dus la concluzia că cel mai probabil aş avea cea mai mare eficienţă exercitând profesia de judecător. În primul rând, am observat că în timpul discuţiilor de la cursuri şi seminarii atenţia mea se îndrepta constant spre rezolvarea speţei conform dispoziţiilor legale. Îmi era mai dificil să fiu în postura de avocat sau de procuror, să susţin o parte sau o alta. Am observat acelaşi aspect în urma participării la concursuri de procese simulate. Am dorit să am aceste experienţe tocmai pentru a vedea dacă nu cumva mi-ar plăcea mai mult activitatea procurorului sau a avocatului. Am constatat că sunt mult mai atrasă de activitatea judecătorului şi în timpul stagiilor de practică. Am observat îndeaproape activitatea avocaţilor şi a judecătorilor şi am considerat că aptitudinile mele sunt mai apropiate de profesia de judecător. Unul din aspectele care mă atrage la profesia de judecător este acel dinamism moderat care se potriveşte personalităţii mele, însă mai sunt multe aspecte de detaliu care m-au condus la această decizie. Cred că dincolo de motivele pe care le putem cuantifica obiectiv, acel sentiment interior de apartenenţă joacă un rol important în alegerea profesiei.
Te-ai gândit care dintre cele două profesii ți se potrivește mai bine? Cea de procuror sau cea de judecător?
Îmi doresc să exercit funcţia de judecător în principal pentru motivele expuse anterior. Unul dintre motivele pentru care nu am optat pentru profesia de procuror este atașamentul meu pentru dreptul civil. Mi-a plăcut mereu şi dreptul penal însă atracţia exercitată de dreptul civil a fost mereu mai puternică. De asemenea, cred că nu deţin aptitudinile necesare exercitării profesiei de procuror; cred că ar fi necesar să fiu mai dinamică şi să am un spirit investigativ mai pronunţat.
Probele din concurs sunt foarte solicitante și necesită multă concentrare. La care din ele ai întâmpinat cea mai mare greutate și de ce?
Toate probele mi s-au părut dificile în felul lor. Cea mai mare provocare mi s-a părut interviul, deşi după terminarea probei perspectiva mea s-a schimbat. Interviul a adus cu el o doză mai mare de incertitudine decât celelalte probe, am identificat mai multe variabile care mi-ar fi putut influenţa performanţa şi de aceea am fost mult mai precaută. De altfel, pentru interviu a fost necesar să schimb radical strategia fiindcă nu mai era un examen scris, buna funcţionare a creierului nu mai era suficientă, era necesar să pun în mişcare şi alte competenţe, iar pe unele nu le exersasem de mult. M-au ajutat experienţele de vorbit în public: concursurile de procese simulate şi participarea activă la discuţiile de la facultate.
Și acum urmează probabil cea mai des adresată întrebare. Care este strategia ta în privința învățatului? Ne-ai putea împărțăși câteva tehnici care dau roade?
Cred că accentul nu trebuie să cadă pe tehnici, ci pe persoană. Nu adaptăm persoana la tehnici, ci adaptăm tehnicile la persoană. De obicei prefer să nu recomand propriul stil fiindcă este rezultatul multor testări şi decizii însă îl voi prezenta pentru a avea un reper. Cred că este important să nu ne fie frică să testăm. Aici ar putea interveni chiar şi o prejudecată. Este normal să fim ataşaţi de un stil care a funcţionat până acum însă acest lucru nu înseamnă că nu putem găsi alte metode mai eficiente. De asemenea, cred că este important să nu încercăm să ne reformăm radical stilul fiindcă el poartă amprenta propriei identităţi şi putem uşor să ne dezechilibrăm. În ceea ce mă priveşte, stilul meu diferă în funcţie de materie însă planul de acţiune e nelipsit. El implică segmentarea materiei pe unităţi de timp, termene limită, autoevaluări. Prefer să parcurg informaţia din mai multe surse, nu de mai multe ori din aceeaşi sursă. În perioada de maximă concentrare parcurg şi disec informaţii noi, nu şi când sunt obosită. Una dintre reguli este să nu trec mai departe dacă ceva a rămas neînţeles. Nu am învăţat niciodată noaptea şi am învăţat să respect ritmul biologic al corpului. Autocompasiunea e importantă, cred că forţarea creierului duce la rezultate nedorite. Odihna, alimentaţia, socializarea, diversificarea activităţilor, recompensele, toate sunt importante din punctul meu de vedere.
Cât timp ai alocat pregătirii pentru concursul de admitere?
Pregătirea de pe parcursul facultăţii a fost cea mai importantă. Pregătirea pentru fiecare seminar, pentru fiecare examen, toate au dus treptat la ridicarea unei construcţii care s-a finalizat în lunile de dinaintea primei probe. Cu scopul de a intra la INM am început efectiv pregătirea la începutul anului 4. În lunile de dinaintea primei probe m-am dedicat recapitulării, nu am parcurs informaţii noi.
Știm cu toții că interviul este cel care departajează candidații. Cum te-ai pregătit peste această probă și care au fost impresiile tale despre comisia de examinare?
Am citit mai multe materiale care mi s-au părut relevante. Am parcurs legile cu relevanţă în activitatea judiciară şi mi-am propus să înţeleg în profunzime sistemul judiciar. M-am concentrat şi pe aspectele de etică, pe principiile de la Bangalore dar şi pe jurisprudenţa în materie disciplinară. De asemenea, a fost o perioadă de reflecţie. Mi-am pus anumite întrebări pentru a îmi testa motivaţia, valorile şi atitudinea. Am lecturat citate şi am redactat câteva eseuri pentru a mă încadra în timp şi pentru a mă familiariza cu această parte din probă. Cu câteva minute înainte de a intra în sala de interviu am meditat puţin pentru a lăsa emoţiile la uşă şi m-am detaşat de aşteptările şi de fricile pe care le aveam. Comisia mi-a transmis profesionalism, implicare şi responsabilitate. A fost o discuţie cu adevărat valoroasă. Bineînţeles că membri comisiei mi-au pus şi întrebări pe care le-am simţit ca fiind menite să mă pună în dificultate, dar era de aşteptat să fie aşa. Nu m-am simţit atacată, ci am văzut în întrebările mai dificile oportunitatea de a-mi expune credinţele şi valorile.
Care consideri că sunt calitățile care trebuie să se regăsească într-un magistrat?
Un magistrat este adesea privit ca fiind un model. Societatea are aşteptări mai mari de la magistraţi fiindcă ei sunt cei care aplică legea; o deviere în comportamentul unui magistrat este judecată aspru şi implică riscul de generalizare. Cred că magistratul trebuie să demonstreze loialitate şi ataşament faţă de valorile umane şi profesionale, adică să creadă în ele şi să acţioneze conform lor. Responsabilitatea şi seriozitatea trebuie să ghideze activitatea magistratului; funcţia pe care o exercită are un impact social ridicat şi astfel el trebuie să nu piardă din vedere că şi-a asumat să se pregătească continuu, să înţeleagă realităţile sociale şi să soluţioneze probleme care apar în societate. Cred că aceste calităţi se dezvoltă. Ele nu sunt un dat. De aceea, este extrem de important ca un magistrat să aibă dorinţa constantă de a evolua şi să acţioneze pentru a se perfecţiona mereu; să nu creadă niciodată că este desăvârşit.
Care sunt caracteristicile pe care se axează comisia în privința profilului candidatului la interviu?
Putem afla mare parte din ceea ce se urmăreşte la interviu din materialele publicate pe această temă. Se urmăreşte capacitatea de gândire autonomă, aptitudinea de a comunica eficient, utilizarea corectă a limbii române, gândirea critică etc. O noţiune constantă este cea de echilibru. E un concept care pare vag uneori, dar cred că se referă la acea atitudine care se îndepărtează de extreme, la un mod de a privi lucrurile din mai multe perspective, la un mod de a rezolva probleme astfel încât să se respecte pe cât posibil toate valorile umane şi profesionale. Interviul oferă cadrul pentru a observa candidatul în ansamblu, de a-l observa în situaţii de stres sau de a observa cum răspunde la întrebări mai dificile sau la întrebări la care nu cunoaşte răspunsul. Legat de acest aspect consider că nu se aşteaptă de la candidat să fie atotştiutor; este mai important să fie sincer, să nu se contrazică de la un răspuns la altul, să fie consecvent şi coerent. Nu putem cunoaşte toate răspunsurile şi nu este o ruşine să admitem acest lucru.
Ai un model în viață? Dacă da, te rugăm să motivezi alegerea.
Am câte un model sau mai multe pentru fiecare valoare pe care o apreciez. Voi vorbi puţin despre Amy Cuddy, psiholog, scriitoare şi profesor la Universitatea Harvard. Amy a avut un accident grav în perioada în care era studentă, iar în urma acestui accident a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a provocat grave deficienţe cognitive. I s-a spus că nu mai este deşteaptă şi că cel mai probabil nu va reuşi să termine facultatea sau să aibă o activitate intelectuală. A fost un şoc pentru că Amy se identifica cu inteligenţa ei. Cu toate acestea, nu a renunţat, e revenit la facultate dar iniţial nu a putut face faţă aşa că a abandonat studiile. După un timp a încercat din nou şi a rămas mai mulţi ani decât colegii ei, terminând facultatea. A trebuit să înveţe din nou cum să gândească, cum să înveţe şi a reuşit fiindcă ştia că acest lucru o va împlini. Astăzi studiază comportamentele oamenilor, în special aspecte ce ţin de putere şi vulnerabilitate şi ajută mulţi oameni cu cercetările ei. O admir pe Amy fiindcă este un model de perseverenţă, de tenacitate şi de generozitate. A transformat o experienţă traumatizantă într-un izvor de lecţii.
Cum a decurs viața ta de student la Drept? Care au fost materiile tale preferate?
Perioada de studenţie a fost cea mai frumoasă şi mai bogată de până acum. Am avut ocazia să întâlnesc colegi extrem de inteligenţi şi dedicaţi, să întâlnesc profesori implicaţi şi fermi. Am preferat să am şi alte activităţi pe lângă cele legate strict de Drept, astfel că am parcurs modulul pedagogic care m-a ajutat mult în ce priveşte rafinarea propriului stil de învăţare; am fost membră a organizaţiei ELSA Cluj-Napoca în departamentul Activităţi Academice pe parcursul celor patru ani, o experienţă care m-a învăţat ce înseamnă munca în echipă, organizarea şi coordonarea de evenimente. Cel mai mult m-au atras: dreptul civil, dreptul proprietăţii intelectuale, domeniul drepturilor omului şi procedura civilă.
Ce sfat le dai aspiranților la profesia de magistrat?
Analizând experienţa fără emoţiile de dinaintea probelor cred că cea mai bună investiţie pe care am făcut-o a fost strategia. Am descris mai sus ce a presupus aceasta. Este mai mult decât planul de acţiune, este un stil de viaţă pe parcursul pregării care să autoalimenteze motivaţia, să nu permită autosabotajul şi să ofere feedback. Este important să fim sinceri cu noi înşine pe parcursul pregătirii. Oare chiar am înţeles un anumit concept sau o anumită instituţie juridică? Sau ar fi bine să alocăm mai mult timp? De asemenea, a învăţa eficient nu înseamnă a învăţa pe perioade lungi. Pauzele sunt foarte importante, la fel şi deconectarea de examen. M-a ajutat că am investit în autocunoaştere. Toţi avem slăbiciuni, toţi am prefera probabil să facem altceva decât să studiem. Cu toate acestea, pentru fiecare dintre noi există ceva mai important decât acea plăcere de moment. Un combustibil care nu se epuizează. Fiecare poate descoperi acel ceva prin introspecţie. Nu în ultimul rând, de mare importanţă sunt compasiunea şi înţelegerea faţă de propria persoană. Nu suntem şi nici nu cred că e sănătos să ne dorim să fim roboţi. Avem limite: fizice, intelectuale, psihice, emoţionale. Cred că este important să nu le forţăm.
